S-auzi mândra glãsuire a pãdurii de argint.
Acolo, lângã isvoarã, iarba pare de omãt,
Flori albastre tremur ude în vãzduhul tãmâiet ;
Pare-cã si trunchii vecinici poartã suflete sub coajã,
Ce suspinã printre ramuri cu a glasului lor vrajã.
Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint
Vezi isvoare zdrumicate peste pietre licurind ;"
Ahhh când ma gândesc ca o sa înfrunzesc in argint soon :D
ReplyDeletePoezie curata ! O sa crape grecii-n doua cand o sa vada ca a scris in romaneste !
ReplyDeleteImi place frunzulita No.1, aceea lipita de rama, cadru sau ce e. Sa te vad ce faci cu ele... :)
O zi frumoasa iti doresc !
hehe. Da' mie chiar imi pare rau ca nu pot sa traduc pe Eminescu sa inteleaga si ei ce am vrut eu sa se subinteleaga. :)) La no.1 lucrez acum cu drag si spor. ;)
ReplyDelete